Este o nebunie si totodata si o traditie ca lumea sa mearga la mare pe data de 1 mai . Niciodata nu am fost la mare pe acesta data si asta pentru ca nu mi-a placut inghesuiala.Tin minte ca si in studentie ,toti isi faceau planuri sa plece cat mai repede la mare , se invoiau chiar ….ca sa prinda mai multe zile de petrecareala ,betie sau mai stiu eu ce .Can veneau inapoi erau de parca cineva ii batea cu parul sau i-au pus ca are pamanturile cu mainile goale ….ce sa mai …terminati . Pentru mine, ziua de 1 mai nu a reprezentat altceva decat o zi ca oricare alta de weekend,adicatelea plimbari , iesiri la iarba verde, relaxare.
Dar sa lasam ” barfa ” deoparte si sa va dau cateva link-uri in cazul in care v-ati hotarat in ultimul moment sa plecati la mare. Trageti cate un ochi pe unde va intereseaza ca sa vedeti ce oferte mai sunt disponibile…asa de ultima ora:
Reducerea normei orare zilnice de lucru stă la originea semnificației zilei de 1 mai, de sărbătoare internațională a lucrătorilor. În anul 1872, circa 100 de mii de lucrători din New York, majoritatea din industria construcțiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore.
Data de 1 mai apare, pentru prima dată, în legătură cu întrunirea, din anul 1886, a Federației Sindicatelor din Statele Unite și Canadei (precursoarea Federației Americane a Muncii). George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor și Tâmplarilor a inițiat introducerea unei rezoluții care stipula ca: „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, și după 1 mai 1886”, sugerându-se organizațiilor muncitorești respectarea acesteia.[1]
La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanți au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite. Însă, cea mai mare demonstrație a avut loc la Chicago, unde au mers 90 de mii de demonstranți, din care aproximativ 40 de mii se aflau în grevă. Rezultatul: circa 35 de mii de muncitori au câștigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului.
Dar, ziua de 1 mai a devenit cunoscută pe întreg mapamondul în urma unor incidente violente, care au avut loc trei zile mai târziu, în Piața Heymarket din Chicago. Numărul greviștilor se ridicase la peste 65.000. În timpul unei demonstrații, o coloană de muncitori a plecat să se alăture unui protest al angajaților de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”.
1 mai a devenit, în aproape toată lumea, Ziua Internațională a Muncii. Există și excepții, de exemplu Australia, Elveția și Statele Unite, unde 1 mai nu este o sărbătoare oficială. În majoritatea țărilor vest europene, ziua de 1 mai este zi liberă.
În România această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de către mișcarea socialistă în 1890. În perioada regimului comunist, de 1 mai autoritățile organizau manifestații uriașe pe marile bulevarde. Coloanele de muncitori, în ținute festive, scandau lozinci și purtau pancarte uriașe.
După 1990, importanța propagandistică a zilei a fost minimalizată, dar oamenii se bucură de acest eveniment, sărbătorindu-l în aer liber, la iarbă verde, la mare ori la munte, delectându-se cu mici și bere şi nu numai.
Deci ,distracţie să fie şi toate cele bune !
Eu mă voi duce la relaxare…cu băţul de pescuit în mână , am să stau pe marginea unei bălti , iar soarele-mi va mângâia trupul şi faţa.
Ai momente cand poate ajungi sa te intebi: ” daca intr-o zi s-ar intampla ceva cu partenerul meu , as fi in stare sa o iau de la capat…sa renasc,sa iubesc pe altcineva? Dar daca s-ar intampla ceva cu mine …persoana de langa mine ma iubeste indeajuns incat sa ramana langa mine si sa ma ajute sa trec peste orice obstacol?… fara sa tina cont neaparat de un juramant care mai toti il incalca in ziua de azi”
Ei bine , cunosc cazuri unde persoanele si-au raspuns la aceste intrebari si au facut-o intr-un mod placut si surprinzator in ciuda pesimismului ce izvoraste mereu in sufletele lor .
Azi , am mai vazut un film ,inspirat dintr-o poveste de viata adevarata, care-mi demonstreaza pentru a mia oara ca iubirea invinge si juramintele nu sunt in van.
The Vow – Juramantul (2012), o poveste nspirata dintr-un caz real petrecut in New Mexico in anul 1993, drama romantica “The Vow” ii are in centrul actiunii pe tinerii indragostiti Paige si Leo, care se casatoresc in mod spontan intr-un muzeu, in prezenta unui grup de prieteni apropiati si fara sa ceara permisiunea curatorului, incepand cu entuziasm viata in doi si implicandu-se cu trup si suflet intr-o poveste de iubire plina de romantism si gesturi excentrice. Atunci cand automobilul lor este izbit din spate de un camion, Paige este grav ranita si intra in coma, iar dupa ce se trezeste sufera de amnezie severa si nu isi recunoaste partenerul de cuplu, care nu se dezlipeste zi si noapte de langa patul ei de spital si incearca prin toate mijloacele sa o ajute sa-si reaminteasca sentimentele puternice ce i-au legat. Confuza si bulversata de informatiile pe care le primeste de la persoane despre care nu are niciun fel de amintiri, Paige este pe punctul de a fi sedusa de catre atragatorul Jeremy, fostul ei iubit, care profita de amnezia ei pentru a reaprinde scanteia unei vechi pasiuni. Numai ca Leo nu este dispus sa isi piarda sufletul-pereche si decide sa isi recucereasca sotia pornind de la zero si curtand-o cu aceeasi insistenta si rabdare ca si in prima zi a iubirii lor.
Deci refuzand sa se dea batut, el se hotaraste sa ia totul de la capăt şi o curtează pe Paige ca si cum de-abia s-ar fi cunoscut, in speranta ca aceasta se va indragosti din nou de el. Astfel, Leo va trece printr-o grea incercare, in cursul careia va intelege exact sensul iubirii, al onestitatii si al juramantului facut la casatorie.
“Jur sa te ajut sa iubesti viata,sa te invaluiesc in dragoste si sa am rabdarea necesara iubirii, sa vorbesc can e nevoie de cuvinte si sa impart tacerea….si sa traiesc in sufletul tau ,caci este caminul meu . “
“Jur sa te iubesc cu indarjire in orice situatie acum si intotdeauna. Promit sa nu uit niciodata,ca acesta este iubire unica , sa stiu in strafundul sufletului ca, orice provocari am intalni, ne vom regasi mereu.”
PS: azi noapte am avut o discutie cu Alex, si la un moment dat i-am dat o replica dintr-un alt film …Parca se potriveste ca o manusa si in acest caz : ”Daca doresti ceva foarte mult, trebuie sa-l lasi sa plece,daca se-ntoarce la tine,inseamna ca va fi al tau pe veci ,daca nu …..inseamna ca nu a fost niciodata al tau ”
Si fara sa ne dam seama a mai trecut o saptamana ,nici macar nu am avut timp sa o simt cu adevarat….m-am afundat iara in munca , insa azi, pentru a tot a venit weekendul sa ne aducem aminte de copilarie . Ovi imi spune tot timpul ca aducerile aminte din ce in ce mai dese, anunta o imbatranire rapida .Doar suntem in secolul vitezei si nu ma pot pune eu de-a doua ,ca e degeaba oricum .Pe langa faptul ca a trecut o saptamana fara ca macar sa-i simt mirosul de primavara ,a mai trecut si un an de la Floriile de anul trecut 😀 .
Si pentru ca maine(deja azi) e ziua de Florii, nu pot decat sa va urez toate cele bune si fie ca visele voastre sa devina realitate. Sa sarbatoriti in acest weekend, cu drag pe toti cei care poarta nume de flori sau chiar persoanele pe care voi le considerati, niste flori care nicidata nu se vor ofili.
Aseara ma uitam la emisiunea lui Capatos ,unde Stoian vroia neaparat sa faca un anunt si anume ca azi se deschide oficial site-ul www.phoenix50.ro , asta odata cu implinirea a 50 de ani de cand formatia Phoenix a fost infiintata.
Phoenix, cunoscuta in Occident ca Transsylvania-Phoenix, este o formație romaneasca de muzica rock, inființată in 1962, la Timisoara. Phoenix a fost deschizatoare de drumuri in muzica adresata publicului larg in Romania celei de a doua jumatati a secolului XX. Membrii formatiei au abordat numeroase subgenuri ale rock-ului; traseul stilistic al formatiei a pornit de la muzica beat, evoluand spre rockpsihedelic si de aici catre hard rock, cu un numar de experimente de rock progresiv. In anii 1970, efectele schimbarilor politice din țara asupra vietii culturale au adus la destramarea multor formatii de gen. Intre cele care au continuat prin adoptarea unui stil nou, Phoenix a avut una dintre cele mai neasteptate evolutii, dand nastere subgenului rock numit etno rock (inspirat din folclorul romanesc autentic).
Sigla formatiei reprezinta o pasare Phoenix stilizată, de culoare rosie, si a fost creata de catre Nicolae Covaci. Primele aparitii ale acesteia dateaza din 1994. Ulterior aspectul siglei a variat in mica masura, cele mai frecvente modele fiind:
-pasarea avand inscris in conturul ei numele „Phoenix”
-pasarea cu numele „Phoenix” inscris sub ea
-pasarea avand inscris in conturul ei numele „Phoenix” si dedesubt „Transsylvania”
-avand inscris in conturul ei numele „Transsylvania” si dedesubt „Phoenix”
Cea din urma varianta este preferata in mod curent, regasindu-se pe productiile din 2005 incoace. Aceeasi sigla este utilizata si de catre casa de discuri „Phoenix Records”.
Scuze ca eu am un jaf de aparat foto cu care am incercat sa inregistrez sunetele ce poate sa le scoata acel subufar(subwoofer) si amplificator…si mai batea si vantul ,insa ma gandesc ca puteti sa va dati seama si asa de sunet.Iar daca vreodata am sa reusesc sa fac o filmare mai buna ,va anunt.
