Am primit o leapşă acum câteva zile de la Aiacubata’s blog,dar acum reuşesc şi eu să o onorez , nu înainte de a-i mulţumi lui Vania pentru urarea de 8 Martie ( şi lui Marcel ,care se potriveste de minune cu subiectul ce-l voi aborda)

Dacă tot am vorbit de durerile copilariei,d’ale adolescenţei …să povestim un pic şi de beţiile făcute.

Se făcea că eram la bunici ,aveam vreo 10 ani.Bunicul pregătise totul petru a face ţuica,mică fiind (dar şi acuma) mi-a plăcu să mă joc cu focul,aşa că am stat acolo în acel miros ,distilărie curata ,mai şi gustam din curiozitate câte o gură din produs.Spun curiozitate pentru că bunicul îmi spusese că prima tură,1-2 litri…iese mult mai tare decât restul produsului.Toma Necredinciosul mă numeam ,aşa că am încercat.Nu pot să vă spun că după ceva timp când am vrut să bag un lemn pe foc,m-am ridicat de pe scăunel şi nu m-au mai ţinut picioarele.Acea zi am fost bolnava de-a dreptul… a fost prima beţie a mea.

Pe la 17 ani am organizat un revelion  ,închiriasem vesela de la căminul de copii din zonă,o sală unde se dădea de obicei discotecă ,făcusem listele cu tot ceea ce trebuie .După ce ne-am adunat cu toţii să discutăm cum şi ce va fi,am aranjat sala şi fiecare ne-am dus la casele noastre pentru un pui de somn( se anunţa o noapte lungă,cea mai lungă din an).Ne adunăm cu toţii apoi la ora stabilită si începem cu uratul pe la casele fetelor ,nu mai stiu uratura ,dar oricum baieţii veneau să ” ne ceară” prin acea urătură ,de la parinţi.La fiecare casă în parte ,am fost invitaţi în casă,să ciocnim ,să gustam căte ceva ….Toate bune si frumoase,terminăm cu uratul pe la case şi ajungem în sală,la căldură ,vă daţi seama că toţi eram deja „încălziţi ” 😀 .Prietenul de pe acea vreme ,nu ştiu ce-l apucase să-mi dea directive şi încerca parcă să mă ţina numai lângă el(nu cumva să mă fure careva),însă m-am simţit încorsetata ,niciodată nu mi-a plăcut acest lucru .Adică dacă tu nu ai chef să te distrezi,nu înseamna că nici eu nu am chef .Ne-am ciondanit ,iar eu spunând ca nu am chef de cearta,mi-am vazut mai departe de distractie(cu riscurile asumate) .Ajunsesem la un moment dat atât de bine dispusă , că dansam pe melodia lui Joe Cocker .Mi-am dat camasa jos şi culmea ,foarte rar port sutien ,însa atunci aveam ,aşa că am ramas în pantaloni ,sutien ,cravată şi o bască haioasa pe cap.A fost cea de-a doua beţie a mea ,cruntă a fost pentru că le amestecasem pe toate .Din acea zi,eu nu mai beau băuturi alcoolice dulci .

O alta beţie a fost în anul doi de facultate,imi schimbam prefixul .Stăteam în cămin şi făcusem un chef ,atunci,erau alte condiţii şi alte timpuri ,ca să zic aşa .Cu un pachet de ţigări,o floare  şi eventual ceva la poliţistii din complex,aranjam să avem un chef fără să ne sâcâe cu amenzi şi altele .La acest chef invitasem vreo 30 de persoane ,făcusem calculul că vin maxim 50-60 cu toţii .Să vă spun că un modul întreg a fost plin,inclusiv pe holul princilal stăteau persoane la băute şi taclale.Veneau persoane care mă întrebau dacă eu sunt sărbătorita,îmi aratau o sticlă de oarece (adică să nu mă deranjez cu băutura, că şi-au adus singuri) mă felicitau şi rămâneau la chef .Pe la 5 dimineaţa ,ţin minte că stăteam în pe acel hol,la taclale tolănită pe jos , Ovi încerca sa-mi facă o poză ,însă eu mă tot ascundeam după picioarele unui prieten ce stătea în picioare, în faţa mea.A fost cea de-a treia beţie a mea şi printre ultimele de acea ” intensitate”.Se pare că vinul Ausbruch mi-a pus capacul.De atunci nu mai beau vin,decât foarte rar şi să fie demi-sec….demi-dulce ,alb dacă se poate.

Prefer băuturile tari,care nu-mi provoacă durei de cap,o ţuica bună de prună,un Jack sau în cel mai rău caz o vodka cu aroma de lamaie(în studenţie mai beam vodka).

Niciodată nu m-am îmbătat astfel încât să nu mai fiu conştientă,chiar daca m-au lăsat picioarele ,eram conştientă de ceea ce fac ,iar dacă mai tot timpul sunt spontană ,atunci cand beau,chiar şi un păhărel, gândesc de doua ori ceea ce fac sau spun .

Multi băieti credeau că dacă mă pilesc,mă îmbăt…..”cad” mai repede ,nici o şansa,am avut principii întotdeauna în legătură cu ….alcoolul.

De aceea la mine nu a mers scuza „iartă-mă am fost beat”…Bei băutura,nu minţile! 😉

Ţinând cont că se apropie 9 martie, sărbătoarea celor 40 de mucenici,sau 40 de pahare ,dau această leapşa tuturor bărbaţilor din blogroll ,ce doresc să o onoreze şi „obligatoriu” lui Napocel,aşa de bun venit 😀 .