„Un bărbat costumat în urs îmbrăţişează oamenii de pe stradă, nimeni nu bănuieşte însă că persoana din spatele costumului este o persoană cu dizabilităţi. Chiar trebuie să ne deghizăm ca să fim apropiaţi?

Toţi merităm puţină iubire, toţi merităm o imbrăţisare.

Pornind de la acest videoclip si intrebare ,voi dezvolta un subiect care de mult am vrut sa-l abordez.

Este vorba despre afectiunea in cupluri,relatii .Ma intreb tot timpul ce-i face pe oameni sa se schimbe dupa o perioada de timp de convietuire cu cineva? Cunosc  o groaza de cupluri care invoca tot felul de motive numai ca sa arate ca ei isi doresc armonie in cuplu si fericire ,insa problemele cotidiene le stau in cale .

Cu totii avem probleme de care ne izbim zi de zi ,insa nu cred ca acesta ar trebui sa fie un impediment in relatia sentimentala dintre doi oameni .Oare este atat de greu sa ne aratam afectiunea celui de langa noi? Sa-l/o luam seara in brate si sa adormim asa cum majoritatea stim de fapt ca se poate? Rare ori mi se intampla sa dorm spate in  spate cu Ovi,trebuie sa fim prea obositi amandoi si totusi de 12 ani suntem impreuna zi si noapte,iar problemele de zi cu zi nu ne impiedica sa ne imbratisam,sa ne spunem o vorba buna.

Multe cupluri au probleme si in comunicare,prefera sa se inchida in ei sau sa vorbeasca cu oricine altcineva ,mai putin cu cei care i-ar putea ajuta cel mai bine si anume persoanele apropiate lor ,jumatatile lor….sufletul pereche.

De ce oare in primele luni ale unei relatii,majoritatea fac tot  felul de lucruri care mai apoi uita de ele ?

E vorba oare de vreo masca?