Pentru ca lui  Adrian i-a placut cafeluta mea ,m-am gandit sa dezvoltam un pic povestea.

Legenda spune ca cea care a incercat prima data gustul cafelei a fost o capra. Desi pare greu de crezut, povestea cafelei vorbeste despre un pastor de capre, Khaldi, care a observat ca animalele sale sunt mai active dupa ce mananca boabele unui anumit tufis. El a dus boabele la o manastire unde a facut prima cafea. Maicutele care consumau aceasta bautura stateau cu usurinta treze in timpul slujbelor si rugaciunilor. Adevarata sau nu, istoricii au stabilit ca locul de nastere al cafelei este in Vestul Africii, in Etiopia, in jurul anului 600 d.H. De aici cafeaua s-a raspandit foarte repede ajungand in Arabia unde a inceput sa fie cultivata si consumata in cantitati mari. „Licoarea musulmanilor”, cum era denumita cafeaua in acele timpuri, era apreciata de catre musulmani mai ales datorita faptului ca in religia islamica alcoolul este interzis. In Europa, cafeaua era considerata „bautura pacatosilor” si ca atare era oficial interzisa, ea fiind totusi consumata pe furis. Toate acestea s-au schimbat prin secolul al XVI-lea cand Papa Clement al VIII-lea a simtit aroma cafelei si a binecuvantat-o. Cafeaua devine bautura oficiala si in tarile crestine. Revenind in timpurile noastre, gasim putini oameni care au mai ramas fideli ibricului si inca fac din pregatirea cafelei o adevarata arta. Dulce, amara, cu lapte sau avand diferite arome (cappuccino, caramel, frisca, ciocolata), cafeaua a devenit in zilele noastre o bautura stimulenta la care cu greu putem renunta. Ce e intr-o ceasca de cafea? E povestea fructului si a boabelor, si e povestea aromelor.

Cei mai trecuti prin viata ,poate stiu mai bine sa simta „esenta” cafelei.

Cum zicea si Zamfir :

„Ca să fie bună o cafea trebuie să îndeplinească trei condiţii:
1. Să fie dulce, ca prima noapte a unei fete mari.
2. Să fie aromată, ca a zecea noapte, când a mai învăţat şi ea ceva despre lumea asta.
3. Să fie neagră, … ca blestemele maică-si, când află ce a păţit fata!”