Am hoinarit un pic pe net si am dat de un articol: The future of humanity? Personal Robot by Franz Steiner, asa ca …ma gandisem sa gasesc o comparatie ,o explicatie plauzibila intre ceea ce traim si ceea ce se spune ca vom trai .
Numeroase studii si cercetari efectuate in domeniul neurostiintelor cauta sa lamureasca raportul dintre Creier, vazut ca o structura hard, un ghem de neuroni structurati in doua emisfere cerebrale si Minte, o suma de trairi afective, constiinta de sine, intentionalitatii si dorinte. Este o problema deschisa caci progresul tehnic si tehnologic al ultimei perioade a adus multe lamuriri cu privire la structura si functionarea creierului dar nu a reusit sa dea inca un raspuns multumitor intrebarii: cum se face ca o fluctuatie de energie ce excita organele noastre de simt este resimtita ca traire? Ce este in fond Mintea, cum se formeaza? Cum se dezvolta? Care este raportul dintre minte si constiinta? Suntem constienti de ceea ce se intampla in jurul nostru de exemplu.

O masina dotata cu inteligenta artificiala, procesand aceeasi informatie, respectiv citind acelasi ziar ar simti si placerea cititului? Ar fi ea animata de o dorinta de a cauta ceva anume in suma de informatii continute de ziar Ar avea acea masina bucuria revelatiei unei noi idei, generata dintr-o banala conexiune intre textul proaspat citit si informatia preexistenta? Sigur masina va repera mai repede greselile de ortografie din text, va memora si poate nu va uita niciodata textul citit azi, va putea reactiona la anumite “stiri” mimand anumite reactii afective precum robotii-jucarie aflati deja in productia curenta japoneza. Altfel spus, tot ceea ce este algoritmic, obiectiv, masurabil, optimizabil din perspectiva eficientei, va fi mai bine facut de masina noastra “ganditoare”. Dar va fi oare ea in stare sa caute sa isi reaminteasca mirosul fanului cosit, sau sa aprecieze acordurile  lui Beethoven sau a lui Chopin , mai mult, sa se mobilizeze pentru a gasi o forma unitara teoriilor campurilor fizice? Astfel, intre obiectivitatea stimulilor si subiectivitatea raspunsului indus de stimuli (insusi actul trairii) se naste o prapastie pe care omul de stiinta incearca sa o acopere printr-o punte de cunoastere ce poate purta numele de: stiinta cognitiei (cognitive science). Aceasta disciplina se dezvolta la granita dintre psihologie, neurologie, teoria limbajelor naturale si artificiale, inteligenta artificiala si retele neurale.

Sa ne reamintim structura creierului invatata candva, prin liceu, la biologie: doua emisfere interconectate prin corpul calos.  Prin aceasta “punte materiala” cele doua emisfere comunica asigurand practic o functionare coerenta a intregului sistem nervos central. Sectionarea corpului calos la un pacient bolnav de epilepsie, i-a permis lui Sperry sa demonstreze experimental ca cele doua emisfere au functii diferite si practic lucreaza independent. S-au explorat abilitatile emisferei stangi si s-a concluzionat ca aceasta are un rol dominant in abilitatea individului de a opera logic, coordoneaza cititul, scrisul si vorbitul, este sediul Mintii Rationale ce ne permite sa functionam automat si autonom. Studiile privind rolul emisferei drepte au evidentiat rolul ei dominant in perceptia emotiilor, al vizualizarii spatiale si al perceptiei globale (holiste), al tuturor aspectelor legate de vise. Este emisfera ce pare sa ne diferentieze de un simplu automat. In intimitatea reactiilor chimice din aceasta parte a creierului se naste o lume mai subtila, o lume a starilor traite ce structureaza o alta fateta a Mintii pe care am numit-o intuitiva, ce opereaza fenomenologic, dincolo de cuvinte si structuri. O lume in care poetul patrunde cu dezinvoltura in timp ce omul de stiinta ii poate simti acum doar aroma.

Putem spune ca dualitatea profunda ce ne fragmenteaza continuu viata se afla in profunzimea structurii anatomice si functionale a insasi uneltei cu care incercam sa intelegem lumea: creierul. O emisfera rationala si o emisfera emotional-afectiva. O emisfera rece, calculata aidoma unui calculator si o emisfera calda, poetico-magica si poate mistica. O emisfera stanga generatoare a unei Minti rationale si una dreapta a unei Minti Intuitive. Doua “fiinte” de natura extrem de diferita ce salasluiesc in noi, cooperand sau competitionandu-se si generand acel comportament paradoxal al fiintei numita Om. La scara planetara, printr-o analogie poate abuziva putem identifica o jumatate stanga – cea a unei culturi occidentale – caracterizata prin pragmatism, eficeinta economica si tendinta de fragmentare si o jumatate dreapta – cea a culturii orientale – caracterizata printr-o predispozitie pentru intreg, cu trairi afective intense, mult mai inclinata catre o abordare holista. Iata doua drumuri in evolutie, dictate poate de o lege mai profunda, ce nu poate fi descifrata decat dupa intelegerea raportului dintre Creier si Minte.

Revenind asupra acestei dihotomii: obiectiv-subiectiv ar fi poate interesant sa meditam asupra celor doua drumuri pe care scoala ni le-a pus in calea dezvoltarii noastre la un moment dat si pe care am pasit, poate tocmai datorita unor diferente specifice in structura creierului nostru. Uman sau Real? Iata o intrebare ce preocupa la un moment dat orice tanar (si familia acestuia) in perioada in care isi alege un drum in viata. O cumpana bine marcata, am putea spune chiar strategica si definitorie pentru viitorul tanarului caci, odata directia aleasa, drumul in viata il va conduce doar catre unul din cele doua taramuri: Arta respectiv Stiinta si tehnica. Cele doua finalitati, ARTA (vazuta ca ceva inefabil, creativa prin esenta, eminamente subiectiva si accesibila spiritului si sufletului, in care matematica se regaseste cu greu) respectiv STIINTA (vazuta ca abordare rationala, obiectiva, bazata pe logica, matematica si validare experimentala) par a fi azi doua taramuri diferite, populate cu indivizi ce rareri isi gasesc puncte comune. Intre cele doua Lumi construite pe absolutizarea uneia din cele doua proprietati ale creirului, responsabile pentru raportul subiectiv-obiectiv, se da o surda batalie. Fel de fel de glume si atitudini cauta sa minimizeze valoarea celor din “tagma” opusa. Se invoca des lipsa de cultura a omului de stiinta, lipsa lui de sensibilitate si preocuparea redusa pentru dimensiunea estetica asa cum se invoca la fel de des lipsa de coerenta si precizie in comunicare a omului scufundat in universul artei grafice, literaturii sau muzicii. Doua Lumi populate de doua tipuri de entitati ce sunt in fapt doar doua jumatati de OM ce cauta fiecare intr-o maniera proprie Adevarul si Fericirea… fara sa le atinga.

Oare nu exista si o cale care sa uneasca cele doua abilitati fundamentale? Sa puna laolalta cu-adevarat cele doua emisfere cerebrale armonizandu-le intr-o functionare noua? Si daca acea cale exista, oare unde duce ea? Catre ce fel de OM?

Sursa: aici