Ziua și noaptea
Două mari puteri în lume
Stăpânesc toată natura,
Dumnezeu le-a dat un nume
Cum vorbește și Scriptura.
Noaptea neagră, ziua albă
Poartă-o luptă nesfârșită,
Fiecare cu-a ei salbă
Sfera lor nemărginită.
Întunericul din noapte
Nu rămâne în picioare
Ziua albă ca de lapte
În curând se-arată-n zare...
Unde oare să se-ascundă
Multul întuneric hâd?
Apa tremură în undă
Chiar și stelele se-ascund.
Se uită-ngrozit pe unde
Ar fugi să-și scape viața?
Soarele îl va pătrunde
Dacă o să-i vadă fața...
El va trebui să fugă,
Vine iarăși dimineața
Ziua mare îl alungă,
Daca-l prinde îi ia viața!
CREATORUL din vechime
L-a trimis la închisoare
N-are casă,n-are nume
Unde să se-ascundă oare?
Undeva din josul lumii
Lumina îl tot împinge
El se-agață-n colțul lunii
Ce cândva era o minge...
Deodată Glasul sobru
Care pune legi în toate
Face să răsune-n codru
Rostind astfel către noapte:
Veșnic un fugar în lume
Să fii noapte-ntunecată,
Să n-ai soartă,să n-ai nume
Stăpânire niciodată!
Tot ce populează cerul:
Soare,lună,stele,toate,
Să-ți cunoască toți misterul
De vor vrea a te străbate...
Și de-odată multul negru
Îngăimă câteva șoapte,
Cum ai dărâma un cedru
Fu răpusă neagra noapte!
Între timp, lumina zilei
Răsăritul își arată
Neagra coadă a reptilei
Dispăru detot îndată.
Soarele aprins își face
Apariția în fală,
Noaptea s-a ascuns și tace,
Vântul bate în rafală.
Și de-atuncea zi și noapte
Una pe-alta se aleargă
Șapte zile și iar șapte
Una pe-alta să se șteargă.
Aleargă fără zăbavă
După legea ce-a fost dată,
Peste munți ,peste dumbravă
Nu se-oprește niciodată.
Pentru toți însă-i mai dragă
Ziua, că-i mai minunată
Domnu-a vrut să o aleagă
Și-a numit-o luminată.
Când e zi, tot furnicarul
Lumii noastre se deșteaptă
Ziua parcă are harul,
După judecata dreaptă.
Sursa versuri. pentru continuare lecturii....
