Multumesc Max, pentru gândurile așternute pentru mine…

         “Odat’, în șoapta lunii albe, nudă,

           Bătrânul Cer din pleoape a dat

           Și-a scuturat un strop de stea zăludă ,

           Ea a venit la noi și s-a-ntrupat.

Un zâmbet cald din bucla-i neagră,

Micuț și drăgălaș ni s-a ivit.

Lâng-a ei mumă și-a-mpletit cunună,

Din stele și din Lună de la infinit.

          Ea crește mare.Strașnică femeie,

          Cu-acelaș zâmbet cald și fericit.

          Și de te uiți adânc vezi ochi de stele

          Și nu alean de foc în asfințit.

Sunt praf de aștri și voi să stau în amintirea

Unei făpturi de cer-nmiresmată…

Să simți în veci Mika ce-i fericirea

Și niciodat’ să n-ai o inimă-ntristată.”