Azi dimineaţă mi-a trimis un prieten …un videoclip.
Bine-nţeles că în prima fază m-am distrat copios,dar după…mi-am amintit de primele mele discuţii în engleză….cu lumea de pe net.Am avut noroc de foarte multă răbdare şi de prieteni care m-au suportat şi au încercat să deducă ceea ce spuneam-scriam.
Vă las să vă distraţi şi voi cu acest videoclip.
Ps : ca să vă distraţi şi mai copios(că doar e weekend) ,vă spun o întâmplare de-a mea din Italia.
Terminasem facultatea,mama, cică mi-a oferit “o vacanţă” la o familie unde lucra ea în Italia…(nu ştiam o boabă din acea limbă…înţelegeam doar câteva cuvinte).După o săptămână de stat pe acolo cu dicţionarul în mană….într-o zi m-am apucat să mătur prin curte şi mă întreabă capul familiei …ce fac ….eu răspund…” mi scopo” Să vă zic!!! …scopa= mătura….mi scopo= mă f..t.
Dreptul cel mai mare, oferit oamenilor de către Dumnezeu, este dreptul de a alege. Viaţa este o permanentă şi continuă alegere: alegere de drum, alegere de oameni, alegerea destinului. Mereu stăm în faţa posibilităţilor, şanselor şi căilor oferite, dar nu întotdeauna observăm acest lucru; evităm să ne folosim de dreptul ce-l avem, pentru a nu greşi. Frica de greşeli învinge instinctul natural de prădător şi dorinţa de risc permanent. De-a lungul existenţei umane, omul s-a îndepărtat tot mai mult de geneza sa, adică a refuzat şi autopărăsit complet provenienţa sa animală. În situaţiile extreme, însă, instinctele îl copleşesc şi omul îşi manifestă partea sa moştenită de la fraţii mai mici.
În popor se zice: „Norocul şi-l face omu”, adică numai el este responsabil de soarta sa, cu toate că mulţi învinuesc pe oricine şi orice în toate eşecurile lor. Omul are tendinţa de a minţi nu numai pe cei din jur, ci şi pe el însuşi, din cauză că vrea să evadeze din rutina vieţii cotidiene şi mai ales din greutăţile ei.
Visul omului universal constă în cer senin deasupra casei, situaţie materială bună şi cât mai puţine surprize din partea sorţii. Alegând între plictiseală şi impredictibilitate, omul ar alege plictiseala, pentru că mereu l-au atras căile mai uşoare. Cinic şi calculat, însă adevărat, cu părere de rău, mai ales la vremea actuală. Odată cu trecerea timpului se schimbă valorile societăţii. Odată cu schimbările sociale se modelează labirintul vieţii.
Această viziune ne oferă şansa de a ne învăţa din greşelile altora. E important să poţi privi în jur, să trăieşti nu numai cu sine, ci şi cu cei care te înconjoară. Această diminuare a pereţilor ne ajută să trăim în raport cu alţii, adică să ne simţim membri ai societăţii. Cu cât trăim mai mult, cu atât potecile devin mai încurcate, mai încrucişate. Obstacolele se complică şi nivelul de puritate a sufletului scade. Suflete curate se consideră acelea ce nu au dărâmat obstacole în calea lor, ci le-au înfruntat sau ocolit, obstacolele fiind de două tipuri: pereţi ce înfăţişează greutăţile vieţii şi pereţi ce sunt principiile ei.
Oricât de încercat ar fi labirintul vieţii, scopul suprem al fiecăruia este de a-l parcurge cu demnitate, pentru ca urmaşii să nu calce pe ruine.
