Ceaşca….

O familie a plecat intr-o excursie in Anglia pentru a cumpara ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie.Amandurura le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai.Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat:

“Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos.”
In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca:

“Voi nu puteti sa intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri iar eu am strigat: “Nu face asta!”,”Nu-mi place!” “Lasa-ma in pace,” dar el a zambit doar si a spus cu blandete:

“Inca nu!”
Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita,invartita, invartita. “Opreste!” Ametesc! O sa-mi fie rau!”am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit:

“Inca nu.”

M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa .. .”Ajutor! Scoate-ma de aici!” Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta:

“Inca nu.”

Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie m-a scos afara si m-a pus pe raft… am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine!” Ei, asa este mult mai bine” m-am gandit. Dar, dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot,…mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc.”O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat!” EL doar a dat din cap si a spus:

“Inca nu!”
Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am, insistat. Am strigat. am plans, eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si EL m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma:”Oare ce are de gand sa-mi mai faca?” O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus:

“Uita-te la tine.”

Si m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!! El a vorbit bland:

” Vreau sa tii minte, stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar,daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat.  Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar, daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar, daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor,nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine.”

Morala este aceasta:
Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta sfanta SA voie.Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, aseaza-te si gandeste-te la cele citite aici si apoi discuta putin cu OLARUL.

8 comentarii la „Ceaşca….

  1. Mika, nu stiu in ce stadiu am ajuns in povestioara ta, dar am ceva esperienta in vase ceramice si olarit si atunci poate vad putin altfel “procesul tehnologic”. Nu stiu daca putem spune ca am ajuns vreodata la oglinda pentru ca e desavarsirea operei si asta e doar la final, iar cine poate sti cand e finalul?

    • Eu nu am experienta in acest domeniu …ur si simplu mi-a placut povestea(sunt un ascultator foarte bun) .
      Tocmai asta este ,am vrea sa ajungem in fata oglinzii,dar oricat am incerca sa fim perfecti…nu putem ,pentru ca suntem umani 😉 ,insa aceasta lupta interioara cu noi ,de a ne incerca limitele (si nu numai cu noi) ne face sa mergem mai departe ,sa vrem mai mult.
      Nu putem stii cand e finalul de aceea aprob acea vorba” traieste fiecare zi ca si cum ar fi ultima”.
      Eu chiar ma bucur de fiecare zi …buna sau rea,lasa o amprenta din “palma careia citesc”…. 🙂

      • Hai sa iti spun ceva de ceramica,
        in aceasta industrie orice se poate face pe o masinarie si iese perfect fara defecte, dar e si foarte ieftin. Orice e facut manual si la prima vedere o piesa seamana cu alta, de fapt fiecare e unica prim miciile diferente sau chiar defecte. Asa ca trebuie o privire obiectiva asupra a tot si toate, pentru ca una subiectiva te face sa vezi totul la fel.

      • Sarumana de “sfat”,culmea este ca mai tot timpul am preferat acel lucru un pic”neslefuit” ,pentru ca aceste lucruri au o poveste,o esenta….
        Probabil ca deja te-ai obisnuit cu raspunsurile mele ,cu trimitere ….

      • Nu neslefuit, nu asta, important e sa nu fie perfect pentru ca astea au vicii ascunse ;).
        Iar sti cum se spune “suma viciilor intotdeuna e constanta” :).

Lasă un răspuns