Am revazut acest film The eye si ma gandeam la ceea ce-mi spunea mama “Mika,daca vreodata mor,vreau sa donez ce se poate din corpul meu,daca tot am ajutat atatia oameni si ajut cat sunt in viata ,de ce sa nu o fac si dupa?”
Ma gandisem si eu la fel si inca mai gandesc,dar tinand cont ca am nebuniile mele (multi pitici pe creier),oare ar fi corect sa chinui pe cineva cu inima mea (sa sufere de empatie si sa aiba momente nasoale),sa chinui pe cineva cu ochii mei ,critici cateodata…sau mai stiu eu cu ce?
Nu am cunoscut niciodata pe cineva care sa aiba in el vreun organ donat ,dar cum se spune ca viata reala bate filmul…oare odata cu organele donate iti “donezi” si amintirile,trairile,sentimentele sau alte insusiri?
Şi eu sunt total de acord cu donarea.
Deşi cred că e extrem de dificil să înţelegi durerea oamenilor care trebuie să ia decizia să întrerupă aparatele care ţin în viaţă pe cineva iubit care e în moarte cerebrală…
Da ,adevarat cred ca este o decizie care cere mult de gandit celui ce face acest gest, de a “lua viata” cuiva ,fie ea si artificiala.
Ai mei m-au invatat un lucru foarte bun si anume :sa invat,sa muncesc si sa traiesc ,fara sa astept ceva ,de la cineva si/sau fara a vegeta asteptand “para malaiata in gura lui Mika”.
In viata se pot intampla multe,dar niciodata nu as fi de acord cu faptul de a sta conectata la un aparat doar pentru a da senzatia ca sunt vie .Nu vreau sa fac viata amara nimanui,asa ca mai bine voi lasa scris “apasa pe buton” 😀
Și eu voi face același lucru 🙂
Foarte tare filmulețul 🙂 🙂 🙂
Daca cei care au o mare pierdere prin moartea cuiva si pot salva alte vieti cu un gest, nu cred ca cineva nu este de acord cu asta. Mai mult decat atat memoria celui pierdut va trai in continuare prin vietiile salvate.
Daca ai stii tu Adrian cu cate persoane am vorbit si nu sunt de acord cu asa ceva .Conceptia lor este ca ajung “ciuntiti” in Rai.Sunt inca foarte multi oameni ingusti la minte sa stii ,sau ca sa nu jignesc pe cineva spun foarte credinciosi si care vor sa ajunga in cealalta lume conform unor traditii.
Parintii mei au dorinta de a-i incinera…cand va fi timpul.Am discutat de foate multe ori acest subiect.
O sa ma vedeti peste ani si ani cu “mama” si “tata” la un pahar de vorba si ii voi spune picolului cand va debarasa masa: “ce faci dom-ne il iei pe tata?”,cum facea Maya Morgenstern in filmul :Balanta.(vezi minutul 8:28)
Fiecare e liber sa faca asa cum gandeste, asta e, traim inca in comuna primitiva.
Cred ca am vrut si eu sa-l culeg de pe net de vreo 2 ori si chiar atunci aveam probleme. Batea Vantu prea tare sau cine stie …
Acuma s-a mai linistit Vantu ,asa ca descarca filmul .E fain.
Mi-a recomandat Andrei …Dr. House …apoi curăţenia asta, uooof … 😉
Somnic pufos ! … sau bună dimineaţa ! 😆
Neata Madi,matinala mai esti …nu te injura vecinii?
sper sa ramina valabil cu donarea de organe ,dar adaug ca mi-as dori cremarea fara ritualuri de inmormintare si mai ales fara pomeni (imi dau destul cit traiesc ) daca cineva e norocos sa ii faca transplant si sa ii dau inima va fi norocos ,ca e asa de mare ca nu stiu daca ii va intra in torace ……:P
Am păşit acest …post ! Şi ai tăi au idei creţe !
Acum îmi explic de ce creştina din tine nu a prea reacţionat la textele de genul , “Aici va fi şi cenuşa mea !”
Am şi principiul deconectării de la aparate făcut de alţii … prieteniii, cu declaraţii notariale -testamentare , că altfel nu se putea acum mulţi ani în urmă. Acum 2 ani am reuşit să-l …deconectăm pe un prieten comun, care-i era cică necesară o a nr 7 operaţie , cu aceleaşi slabe speranţe de viitor bun , financiar pentru doctori şi buzunarele noastre-nu numai a familiei lui- respectiv donarea de sînge ,pentru operaţiile lui. Am vaga impresie că undeva prin ’78 ,după un accident în vorbirile cu mediciniştii doctori sau numai salvatori, am vorbit despre această posibilitate, care nu exista în România acelor ani şi mi s-a înşurubat în creier …. creaţa. A devenit aprigă, după ce am renunţat la creştinism(cretinism…. ).
Ai citit tu pe undeva că şi locurile de veci le-am vîndut şi donat , ca să nu mai fie cazu de îngropăciune cu alai.
“Uite aşa aş vrea să mor, într-o crîşmă din Obor, …să-mi scriu cînd o fi momentu , cu ….pălincă testamentu, …., nu vreau nici o mutră tristă stînd cu nasu în batistă , ….. ! ”
Cînd l-ai cîntat ultima dată ….tu sau ….”bolnăviorul” ? Ştii ….sper toate versurile !