“Să vorbim despre iubire, pare astăzi deplasat
Când mizeria e lege-n lupta lor pentru…palat !
Şi mujicii cu trei clase s-ar târâ pe jos de râs
Dacă n-ar fi sărăcia ţării, ce-a ajuns de plâns !

Unul nu-i mai breaz ca altul, dar păuni s-arată toţi
Şi aleargă după voturi, socotindu-ne…netoţi !
Sigur, sunt şi rupţi de foame ce primesc a lor pomană
Dar şi mulţi, ce-n loc de creier, au sub ţeastă…buruiană !

Educaţia lipseşte din a lor desăvârşire
A-i forţa să mai gândească, pare astăzi, peste fire !
Turme mari, urmând partide, asta da mobilizare
Dar ce-i mână-n astă luptă, iată semn de întrebare !

Milă mi-e să văd mulţimea cum s’agita fără ţintă
Când e clar că pentru-aleşii, verbu-i cunoscut : să mintă !
Căci ce naşte din pisică, şoareci fugari-v-a-ntr-una
Cât românul stă şi-aşteaptă să-i pice ca para, Luna….

Până când nu vom cunoaşte forţa ce ţi-o da lumina
Vom pluti, orbiţi de vorbe şi doar noi purta-v-om vina
Că n-avem în noi puterea să trăim cu fruntea sus
Ci lăsăm nişte lichele, să ne mâne care-apus !”

Versuri: Gabriel Matrana