Inceputuri…vechi.

Cel mai vechi film pe 35 mm!… Film document istoric Acesta este primul film pe 35 mm realizat in 1906, in San Francisco, cu ajutorul unei camere montata pe un suport in fata “tramvaiului”.

Se pare ca pentru multi ani filmul a fost considerat a fi fost pierdut. Impresioneaza “traficul” de atunci, unde erau de-a valma: tramvaie, masini, carute, trasuri, cai si calareti, pietoni, biciclisti. Fiecare trecea pe unde vrea, cum vrea, cind vrea etc. Sunt interesante de urmarit tinutele/vestimentatiile doamnelor si domnilor din imagini, tinutele politistilor sau ale vinzatorilor de ziare etc. Se precizeaza ca filmarile au fost facute doar cu 4 zile inainte de Marele Cutremur de Pamint din California, care a avut loc pe 18 aprilie 1906, iar pelicula a apucat sa fie trimisa la New York, pentru procesare. Asa,primul film a scapat si poate fi considerat un adevarat document istoric.Urmatoarele filmari sunt dupa…

Interesati de acest subiect pot fi: Danette ,Analfabetul , Mbubuku, Razvan, Teo ,Florina ,George ,Vania ,Gabriela ,Onucu ,Madi ,Adrian , Angela,Micutu , …si toti ceilalti …

In plimbari …

Stand la Otelu de ceva zile (sunt inca in concediu),m-am hotarat cu mama ca dupa atatea sarbatori sa mai facem si un pic de miscare ,asa ca miercuri dimineata ,ne-am baut cafeluta ,am lasat totul pregatit pentru tata cand se trezeste si ne-am luat bicicletele si am plecat catre Poiana Marului .Nu inteleg de ce tata a schimbat saua la bicicleta lui ,insa pentru mine era prea lata …asa ca aseara cand am ajuns acasa dupa vreo 22 de km pe bicicleta  daca nu mai bine  si alte vizite ce le-am facut prin Poiana ,ziceai ca sunt ….f…masata bine 😀 .

Salutari la toata lumea!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Surprize…

Da,am avut parte de o saptamana de surprize…pot spune ca iepurasul a venit la mine deja .

Am ramas placut surprinsa sa aflu ca mama vine mai repede acasa .Am stat la barfe si rasete ,am povestit multe dar la un moment dat venise vorba de internet si activitatea mea de aici .Ca niciodata mama foarte curioasa de acesta lume .

Daca mai tineti minte ,acum un an si ceva  v-am prezentat un filmulet : The Yellow Smiley Face  .Ei bine i l-am aratat si mamei si i-am explicat in mare cum sta treaba cu messenger .

Pe seara am facut vizitele de rigoare si la fratelo si cumnatica mea .O alta surpriza .SUNT MATUSICA! 😀

SURPRIZA  si a doua zi dupa ce a plecat de la mine si s-a dus acasa ,a dat drumul la calculator si m-am trezit cu cateva mesaje offline de la mama  …mi-am si imaginat ,“mama la chat”😀 (cred ca s-a uitat prea mult la reclamele de la tv ). Si cand te gandesti ca acum ceva ani ma ruga pe mine sa-i schimb programele la tv ,asta ca nu-si incarca memoria sa invete telecomanda ,iar acuma ma chat-uisc cu mama .

Ma rog de tata de doi ani sa-mi scrie si mie ceva pe mess ,numai asa invata tastatura …nu visand ,insa nimic pana acum .E bine totusi ca a invatat in sfarsit cum sa intre pe unele pagini de internet cu stiri ,blogul meu ,filme si altele …

Toate cele bune va doresc si …daca cumva nu ne mai auzim va spun de pe acuma :

SARBATORI FERICITE ! 

 

Binecuvantati sa fiti :Micutu , Mirela , Adrian , ALA ,Alex Mazilu , Geocer , Analfabetul ,Arte, Barosanul , BiancaCell61 ,Mstracna ,Blue , Brad, Caius , CatiCaVoi , Cati ,Cornel ,Cosmin Stefanescu ,Costin Comba , Cristi , Danette , Daurel ,Delilah , Angela , Doina , Radu , Flavius ,Florina , Gabi ,Gabriela Savitsky , Gabriella , George , Andrei , Ioan Andoni , Vania , Munteanu ,Madi , Mariciu , Mario , Mario Ovidiu Oprea , Madi Busoi , Napocel , Octav Pelin , Ovidiu , Mihail ,Rinder Razvan , Robert , Simion Cristian, Mihai ,Teo Negura , The Solitary’s blog , Theodora , Ulise , Viatade poveste , Pinka ,VirtualKid , Onucu , Zamfir ,Mladin ,Adi Petrisor , Panseluta , Bibliotecarul , Blogatul , Cabral ,Pegas , Tibi si toti cei ce au tangente cu noi .

Se cred barbati,dar sunt niste ratati …

Raman uimita pe zi ce trece de ce fenomene poti da pe net .Am noroc ca imi functioneaza bine flerul si intuitia si nu ma las amagita de cuvinte dulci .Azi am fost la o cafea cu cineva  si chiar am avut o discutie despre ceea ce se intampla pe net cu femeile care cad pe spate la prima dulcegarie dar si barbatii sau ma rog de cei care se cred barbati .

Aseara neavand ce face m-am hotarat sa intru pe un site pe care nu am mai fost de mult .In afara sutelor de vizite dar si mesaje de  genul :

“buna ,cf ,un id se poate?”

Au fost si descrieri de barbati perfecti dar de fapt niste frustrati in viata reala .

Va atasez o poza la o conversatie,una dintre ele ,cam asa se termina toate conversatiile  unde  interlocutorul nu are minte nici cat o gaina .

SI SUNT ATAT DE MULTI !!!! :((

Ma intreb ,oare nu se gandesc ca-si fac rasa de rusine?

Curva sau in alte feluri ma pot numi doar cei care m-au avut,insa aceia sunt prea putini si nu o vor face  pentru ca sunt barbati.

Ps: nu radeti de numele meu,profilul mi-l facuse cineva acum multi ani in urma si nu am posibilitatea de a-mi schimba nik-ul.

Drumuri si destine…

“O linie la început dreaptă, lină, capătă pe parcurs mai uşoare sau mai puternice curbe, de parcă un şarpe uriaş se strecoară printre obstacolele ivite în cale. Când urcând spre necuprinsul cerului, când coborând spre negre abisuri, drumul pe care Mergatorul păşeşte pare în răstimpuri că se poticneşte. Însă dorinţa de a ajunge acolo unde trebuie să ajungă îi dă puterea de a depăşi inopinate greutăţi. Şi mai totdeauna pădurea îl străjuieşte de-o parte şi de alta şi minuni i se arată Mergătorului care vede şi crede în ele, dar ele se arata şi celui care nu vede şi nu crede. Trebuie ca acesta să aibă ochi care să vadă şi urechi care să audă.
E drumul spre Acasă… E drumul sortit lui.
Lung şi neînţeles poate fi drumul Mergătorului. El ştie că trebuie să ajungă Acasă, acolo unde e linişte, acolo unde lumina şi căldura îl aşteaptă. De aceea Mergătorul drumului nu se opreşte. El merge mereu spre luminiţa ce pâlpâie la capăt de drum, merge spre acel Acasă atât de îndelung aşteptat. E însoţit de gândurile, de faptele sale. El caută şi sfredeleşte cu privirea spre cele trecute deja, spre cele prezente, dar şi spre cele viitoare.
Prin umbre sau prin întuneric, printre copacii pădurilor din stânga ori din dreapta,, ridicându-şi privirea, lumini, mai mult sau mai puţin strălucitoare, apar atrăgând, şi, de multe ori, gândul îndreaptă paşii pe cărările pădurii spre acele mult mai apropiatele lumini ce s-ar întrevede a fi capătul drumului…
Sfidându-se pe sine şi sfidând un adevăr pe care-l simte dar nu-l va afla decât Acasă, porneşte pe cărările lăturalnice drumului, fermecat de gândul de ideea de capăt de drum şi de pajiştile luminoase ce i s-au deschis imediat ce a trecut de marginea dinspre drum a pădurii.
În plină zi, dar cel mai ades în plină noapte, luminişul se sfârşeşte în hăţişurile ce îl mărginesc. Pe timp de zi, cel care s-a avântat pe scurtătură, caută să găsească ieşirea spre înainte sau alege calea întoarsă. Şi găseşte ceea ce era dat să găsească: o altă cărare ce îl scoate la acelaşi drum pe care mersese… Şi iarăşi la drum, aşa cum ar face şi dacă are puterea de a alege calea întoarsă.

Prin întuneric însă, cu o putere şi o voinţă supraomenească, de multe ori generată de frică şi temeri, alege să treacă de acele hăţişuri cu orice preţ. Târându-se sau luând în piept împletitura de rugi, ierburi, lăstărişuri şi uscături, lasând în urmă sânge şi chiar bucăţi rupte din el, caută a găsi o cărare, dar, ori găsind-o, ori negăsind-o, îşi continuă necesara înainta-re. În cel mai bun caz reuşeste să reintre pe drum, dar la fel , deloc bine poate să ajungă pe marginea unui hău. Dacă o geană de lumină i se arată, vede, şi nu face pasul fatal ce l-ar duce pe drumul fără întoarcere al tenebrelor din adâncuri şi abia atunci, trezit din somnul indus de cărările mirajului, întoarce spatele luminii strălucitoare de pe cealaltă parte a prăpastiei şi caută drumul de întoarcere în drumul ce- avea de mers, el Mergătorul. Depinde doar de cât de bine trezit este, nu doar se simte, ca să ajungă mai repede şi mai uşor la drumul cel mare şi unic. Căci stele şi lumini mişcătoare apar şi tot apar, la fel de repede cum pot să şi dispară.
Cand scântei de lumina apar în jur, răspândind miresme necunoscute, acestea ameţesc şi îmbată. Doar aceea lumină puternică, extrem de puternică, doar văzută de aproape, ce altfel pare ireală, abia pâlpâindă este cea care devine reală. Atunci abia ajunge la destinaţie, Acasă… Acolo unde este iubit, acolo unde de orice fel de moarte nu se teme.
Când viaţa i se împlineşte, Mergătorul drumului poate spune lumii întregi că oricât de greu şi dureros i-a fost mersul, drumul trebuia făcut… Căci Adevărul trebuia aflat şi mărturisit. Iar despre drum, doar el, poate vorbi, căci a fost răspunzător de toate alegerile, de toate rătăcirile, alerăturile şi adormirile de pe parcurs; căci nimeni nu putea alege în locul lui. Iar pentru toate el, doar el singur, îşi va lua şi plata şi răspalata. În toate cele întâmplate, el, Mergătorul pe un Drum prin Destin, ştie ce, cine şi cum l-a călăuzit, chiar şi atunci când totul părea de neschimbat…”
Daniel-Dumitru Darie

Mda…

Toata lumea ma da disparuta ,se intreaba ce-i cu mine de nu mai scriu ca odinioara .Nu am timp credeti-ma,trec printr-o perioada plina de neasteptat,stres,multa munca ,sport si altele . Cred ca daca ziua ar avea si 40 de ore ,tot full ar fi .

Nu inteleg pe cei care spun ca se plictisesc si asta pentru ca eu nu apuc niciodata sa ma plictisesc.

Nu stiu nici ce se intampla cu cei din jurul meu ,parca a innebunit lumea .Trei cupluri din jurul meu se despart ,dupa nici 2 ani impliniti de la casatorie ,in toate cele 3 cazurile .

Ma mai intreaba lumea de ce nu ma marit? Uite …de asta ,casatoria este un motiv de divort ,asa ca daca nu am sa-l am ,totul va fi bine .

V-am pupat pe toti si weekend cat mai placut si linistit.

Adevarul despre viata

 

Un documentar socant privitor la costurile materiale si nu numai, pe care fiecare dintre noi, fiecare om de pe planeta le plateste drept tribut dezvoltarii marilor corporatii industriale de pe planeta. Resursele naturale sunt risipite inutil in scopul unor castiguri cat mai mari si cat mai rapide, prin decizii luate de un grup restrans de oameni inconstienti sau nepasatori. Va rog sa urmariti cu atentie documentarul, chiar daca va retine ceva mai mult timp. Veti vedea ca nu a fost in zadar, solutii exista pentru incetinirea schimbarilor climei. Pentru asta e necesar ca noi toti sa intelegem cu adevarat despre ce este vorba.

2010 in review

The stats helper monkeys at WordPress.com mulled over how this blog did in 2010, and here’s a high level summary of its overall blog health:

Healthy blog!

The Blog-Health-o-Meter™ reads Wow.

Crunchy numbers

Featured image

A helper monkey made this abstract painting, inspired by your stats.

About 3 million people visit the Taj Mahal every year. This blog was viewed about 27,000 times in 2010. If it were the Taj Mahal, it would take about 3 days for that many people to see it.

 

In 2010, there were 136 new posts, growing the total archive of this blog to 203 posts. There were 4 pictures uploaded, taking up a total of 17mb.

The busiest day of the year was December 22nd with 387 views. The most popular post that day was Uratura de odinioara vs uratura de azi .

1,922 views on your busiest day, December 31, 2010

Where did they come from?

The top referring sites in 2010 were munteanul369.wordpress.com, unuplusdoua.wordpress.com, WordPress Dashboard, ivanuska.wordpress.com, and mail.yahoo.com.

Some visitors came searching, mostly for uraturi cu prostii, uratura cu prostii, uratura, chec cu nuca, and uraturi.

Attractions in 2010

These are the posts and pages that got the most views in 2010.

1

Uratura de odinioara vs uratura de azi . December 2009
28 comments and 1 Like on WordPress.com,

2

Cum se procedeaza cu ProShow Gold? June 2010
140 comments and 1 Like on WordPress.com,

3

120 de curiozitati ale corpului uman! February 2010
34 comments

4

Chec cu nuca si mar. March 2010
20 comments and 1 Like on WordPress.com,

5

D’ale gurii-rulada din piept de pui. January 2010
45 comments

Forum.

Dupa mai multe discutii offtopic avute pe aici sau pe alte pagini,ne-am gandit eu si Analfabetul (mai mult el ,ca se pricepe) ,sa facem un forum unde sa aiba loc tot felul de discutii .

Am avut de ales intre mai multe propuneri pentru numele domeniului si anume:

Parabole si aforisme

Antonime

Esti fenomenal

S-a optat pentru :Aforisme
Aforism:
Cugetare enunțată într-o formă concisă, memorabilă; maximă, sentință, adagiu.
Formulă lapidară conținând o cugetare sau un gând adânc; maximă; sentință. 2) Enunț care sugerează un adevăr teoretic.
Judecată care redă într-o formă concisă o părere cu privire la viață; sentință, maximă, cugetare. 2. Enunț care sugerează un adevăr teoretic.

Ce parere aveti?

Credeti ca se merita sa cumparam un domeniu pentru forum sau sa continuam cu discutiile pe bloguri?

Femeia si barbatul…

*CUM FACE BAIE FEMEIA*
1. Scoate hainele si le pune in cosul de haine, desparte hainele albe de cele colorate.
2. Pune halatul si se duce la baie.
3. Se uita-n oglinda sa vada daca s-a ingrasat, intra in cada….
4. Cauta buretele, se freaca cu el pe fatza, pe spate si pe maini.
5. Se clateste pe cap cu un sampon de miere cu mere cu 83 de vitamine si se clateste bine.
6. Tipa ca o lupoaica atunci cand sotul deschide apa rece la bucatarie si presiunea scade la robinetul din baie.
7. Mai clabuceste o data parul cu un sampon de piersici cu morcovi, 56 de vitamine si se clateste bine..
8. Pune conditioner de plante si-l tine 10 minute.
9. Spala fata cu apa de fata pe baza de grapefruit si castraveti timp de 10 minute.
10. Isi face masaj cu sapun de nuci cu capsuni.
11. Se rade la subrat, pe picioare, mustata si sprancenele….
12. Iese din baie, se sterge bine, si se acopera cu un prosop urias.
13. Curata parul cazut cu hartie igienica, se uita in oglinda daca are cosuri, si le inlatura cu grija..
14. Se intoarce in dormitor intr-un halat lung, si se imbraca timp de 3 ore.

*CUM FACE BAIE BARBATUL*
1. Scoate toate hainele de pe el, si le lasa pe jos in dormitor.
2. Merge in pielea goala pana la baie .
3. Daca o intalneste pe nevasta-sa in drum, ii arata scula ca si cand e un mare premiu, facand ca un elefant.
4. Se uita in oglinda, la pectorali si la cat de mare e penisul lui.
5. Se scarpina la oua si se miroase la degete.
6. Intra in cada, si din toti buretii nu alege nici unul.
7. Clabuceste la locurile intime si in jur, lasand par pe sapun.
8. Rade zgomotos de la vantul rupator pe care tocmai l-a tras.
9. Face clabuc in cap cu primul sampon pe care il nimereste.
10. Face pipi in cada…
11.. Iese din cada si se sterge doar partial.
12. Se acopera la brau cu un prosop mic.
13. O ia inspre dormitor, si in drum lasa: presul din baie ud, podeaua uda, cada plina de par si jeg, lumina aprinsa in baie…
14. In drum spre dormitor , daca o vede pe nevasta-sa , ii arata din nou scula lui, si intra in camera.
15. Arunca prosopul ud pe pat, acolo ramane ud toata ziua, si se imbraca cu primele haine pe care le gaseste..

Stiinta vs D-zeu .

Apropos de articolul anterior ,am si o poveste interesanta :

” Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie.

-Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie…

Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare.

– Esti crestin, nu-i asa, fiule?

– Da, dle, spune studentul.

– Deci crezi in Dumnezeu?

– Cu siguranta.

– Dumnezeu e bun?

– Desigur, Dumnezeu e bun.

– E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?

– Da.

– Tu esti bun sau rau?

– Biblia spune ca sunt rau.

Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin.

– Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o

poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa o ajuti? Ai incerca?

– Da, dle. As incerca.

– Deci esti bun.

– N-as spune asta.

– Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea.

Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…

Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.

– El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer,

chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?

Studentul tace.

– Nu poti raspunde, nu-i asa?

El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se

relaxeze.

– Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?

– Pai…, da, spune studentul.

– Satana e bun?

Studentul nu ezita la aceasta intrebare – “Nu”.

– De unde vine Satana?

Studentul ezita. – De la Dumnezeu.

– Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?

– Da, dle.

Raul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?

– Da.

– Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat.

Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.

Din nou, studentul nu raspunde.

– Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?

Studentul se foieste jenat.

– Da.

– Deci cine le-a creat?

Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. – Cine le-a creat?

Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti.

– Spune-mi, continua el adresandu-se altui student.

– Crezi in Dumnezeu, fiule?

Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.

– Da, dle profesor, cred.

Batranul se opreste din marsaluit.

– Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau.

L-ai vazut vreodata pe Dumnezeu?

– Nu, dle. Nu L-am vazut.

– Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Dumnezeul tau?

– Nu, dle, nu l-am auzit.

– L-ai simtit vreodata pe Dumnezeul tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Dumnezeu?

– Nu, dle, ma tem ca nu.

– Si totusi crezi in el?

– Da.

– Conform regulilor empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?

– Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.

– Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.

Studentul ramane tacut pt o clipa, dupa care, pune si el o intrebare.

– Dle profesor, exista caldura?

– Da.

– Si exista frig?

– Da, fiule, exista si frig.

– Nu, dle, nu exista.

Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta. Studentul incepe sa explice.

– Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperaturi mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material, sa aiba sau sa transmita energie.

Zero absolut (-458 F) inseamna doar, absenta totala a caldurii !

Vedeti, d-le profesor, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii.

Nu putem masura frigul. Nu avem unitati de masura pentru frig. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, d-le profesor, ci doar absenta ei.

Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.

– Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?

– Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?

– Din nou raspuns gresit, d-le prof.,

Intunericul nu este “ceva”; este absenta a “ceva”. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta, atunci nu exista nimic, iar acest nimic il numim intuneric. Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie mai intunecat sau mai putin intunecat, l-am masura cu unitati de masura, nu-i asa?

Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Se pare ca acesta va fi un semestru bun.

– Ce vrei sa demonstrezi, tinere?

– Dle profesor vreau sa spun ca premisele dv. filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.

De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.

– Gresita ? Poti explica in ce fel ?

– Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau.

Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. D-le, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand.

Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?

– Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.

– Ati observat vreodata evolutia cu proprii ochi, d-le profesor ?

Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.

– Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. predati studentilor ceea ce credeti, nu? Atunci, ce sunteti, om de stiinta sau predicator?

Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.

– Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineaori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce marefer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa.

– E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care “a auzit” creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice stabilite si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, d-le – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dv., d-le profesor ?

Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.

– Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu….

– Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, d-le, exista raul?

Acum, mai nesigur, profesorul raspunde:

– Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.

La asta, studentul a replicat:

– Raul nu exista, d-le, sau cel putin nu exista ca lucru in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima

omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.

Profesorul s-a asezat, fara a mai scoate un cuvant…..”

Albert Einstein- Stiinta VS DUMNEZEU