Soarta…

“Să vorbim despre iubire, pare astăzi deplasat
Când mizeria e lege-n lupta lor pentru…palat !
Şi mujicii cu trei clase s-ar târâ pe jos de râs
Dacă n-ar fi sărăcia ţării, ce-a ajuns de plâns !

Unul nu-i mai breaz ca altul, dar păuni s-arată toţi
Şi aleargă după voturi, socotindu-ne…netoţi !
Sigur, sunt şi rupţi de foame ce primesc a lor pomană
Dar şi mulţi, ce-n loc de creier, au sub ţeastă…buruiană !

Educaţia lipseşte din a lor desăvârşire
A-i forţa să mai gândească, pare astăzi, peste fire !
Turme mari, urmând partide, asta da mobilizare
Dar ce-i mână-n astă luptă, iată semn de întrebare !

Milă mi-e să văd mulţimea cum s’agita fără ţintă
Când e clar că pentru-aleşii, verbu-i cunoscut : să mintă !
Căci ce naşte din pisică, şoareci fugari-v-a-ntr-una
Cât românul stă şi-aşteaptă să-i pice ca para, Luna….

Până când nu vom cunoaşte forţa ce ţi-o da lumina
Vom pluti, orbiţi de vorbe şi doar noi purta-v-om vina
Că n-avem în noi puterea să trăim cu fruntea sus
Ci lăsăm nişte lichele, să ne mâne care-apus !”

Versuri: Gabriel Matrana

Ceaşca….

O familie a plecat intr-o excursie in Anglia pentru a cumpara ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie.Amandurura le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai.Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat:

“Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos.”
In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca:

“Voi nu puteti sa intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri iar eu am strigat: “Nu face asta!”,”Nu-mi place!” “Lasa-ma in pace,” dar el a zambit doar si a spus cu blandete:

“Inca nu!”
Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita,invartita, invartita. “Opreste!” Ametesc! O sa-mi fie rau!”am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit:

“Inca nu.”

M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa .. .”Ajutor! Scoate-ma de aici!” Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta:

“Inca nu.”

Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie m-a scos afara si m-a pus pe raft… am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine!” Ei, asa este mult mai bine” m-am gandit. Dar, dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot,…mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc.”O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat!” EL doar a dat din cap si a spus:

“Inca nu!”
Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am, insistat. Am strigat. am plans, eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si EL m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma:”Oare ce are de gand sa-mi mai faca?” O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus:

“Uita-te la tine.”

Si m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!! El a vorbit bland:

” Vreau sa tii minte, stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar,daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat.  Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar, daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar, daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor,nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine.”

Morala este aceasta:
Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta sfanta SA voie.Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, aseaza-te si gandeste-te la cele citite aici si apoi discuta putin cu OLARUL.

Răvaşele înţelepciunii.

Weekendul trecut am fost la nunta unor prieteni ,in Sibiu.In drumul nostru ne-am hotarat sa bem o cafeluta la Deva ,cu tigara de rigoare.

Pentru ca am baut cafeluta la bar,am avut parte si de “ravasele intelepciunii”.
Am tras eu un biletel:

…..apoi a tras si Ovi unul :

De la Deva pana la Sibiu ,m-am gandit la acestea…..si mi-am dat seama ca aceste citate nu sunt intamplatoare sau vorbe aruncate aiurea.
De ce spun asta ?…va explic,….Ovi cu cateva minute inainte de a trage biletul incerca sa ma consoleze in privinta unor “prietenii “pierdute (au fost doar iluzii si nu prietenii),iar eu tocmai il tachinam spunandu-i ca glumesc,dar existau adevaruri in glumele mele.
Va invit si pe voi sa va trageti din ….ravasele intelepciunii:


PS: Pentru ca era data de 13.11.2009 cand am baut cafeluta cu ravasele ,am ales dor 13 din acea multime …de ele .

Adevar sau provocare?

Peste tot pe unde ascult ceva,vad etc ….aud vorbindu-se intr-una de gripa porcina.Ca de obicei …omul cand nu are de lucru ,isi face …cu mana lui ,am cautat pe net despre acesta gripa.Pe langa foarte multe bloguri,stiri  si altele …am dat peste un filmulet interesant.

Manipularea mintilor oamenilor intotdeauna a existat si va exista… pentru cei slabi.Sa fie ,sau nu si acest “fenomen” o lovitura pentru subconstientul omului?

PS: a mai murit un om de gripa porcina….Cum?A facut infart din cauza sperieturii ca ar putea fi …”contaminat”.

LABIRINTUL VIETII ….

Dreptul cel mai mare, oferit oamenilor de către Dumnezeu, este dreptul de a alege. Viaţa este o permanentă şi continuă alegere: alegere de drum, alegere de oameni, alegerea destinului. Mereu stăm în faţa posibilităţilor, şanselor şi căilor oferite, dar nu întotdeauna observăm acest lucru; evităm să ne folosim de dreptul ce-l avem, pentru a nu greşi. Frica de greşeli învinge instinctul natural de prădător şi dorinţa de risc permanent. De-a lungul existenţei umane, omul s-a îndepărtat tot mai mult de geneza sa, adică a refuzat şi autopărăsit complet provenienţa sa animală. În situaţiile extreme, însă, instinctele îl copleşesc şi omul îşi manifestă partea sa moştenită de la fraţii mai mici.

În popor se zice: „Norocul şi-l face omu”, adică numai el este responsabil de soarta sa, cu toate că mulţi învinuesc pe oricine şi orice în toate eşecurile lor. Omul are tendinţa de a minţi nu numai pe cei din jur, ci şi pe el însuşi, din cauză că vrea să evadeze din rutina vieţii cotidiene şi mai ales din greutăţile ei.

Visul omului universal constă în cer senin deasupra casei, situaţie materială bună şi cât mai puţine surprize din partea sorţii. Alegând între plictiseală şi impredictibilitate, omul ar alege plictiseala, pentru că mereu l-au atras căile mai uşoare. Cinic şi calculat, însă adevărat, cu părere de rău, mai ales la vremea actuală. Odată cu trecerea timpului se schimbă valorile societăţii. Odată cu schimbările sociale se modelează labirintul vieţii.

Această viziune ne oferă şansa de a ne învăţa din greşelile altora. E important să poţi privi în jur, să trăieşti nu numai cu sine, ci şi cu cei care te înconjoară. Această diminuare a pereţilor ne ajută să trăim în raport cu alţii, adică să ne simţim membri ai societăţii. Cu cât trăim mai mult, cu atât potecile devin mai încurcate, mai încrucişate. Obstacolele se complică şi nivelul de puritate a sufletului scade. Suflete curate se consideră acelea ce nu au dărâmat obstacole în calea lor, ci le-au înfruntat sau ocolit, obstacolele fiind de două tipuri: pereţi ce înfăţişează greutăţile vieţii şi pereţi ce sunt principiile ei.

Oricât de încercat ar fi labirintul vieţii, scopul suprem al fiecăruia este de a-l parcurge cu demnitate, pentru ca urmaşii să nu calce pe ruine.

Sursa:http://www.totpal.ro/