A laugh for the day!

A co-worker got a pen stuck inside our printer. He started to try and remove the pen, but I told him we don’t have time for that now, just put a note on the printer telling folks not to use it and then report it to the Help Desk. So he grabbed a piece of paper and scribbled on it.
I’d left before he finished the note.
About 20 minutes later, one of my techs comes in laughing and says he was just in the lobby, saw a piece of paper on a printer and went to investigate.
*Attached is what he found.. Sometimes things don’t always come out the way you expect them to……..


The space between words can be important !

D’ale adolescentei…

Am spus in postul anterior ca incepusem o relatare a unor amintiri din adolescenta.

Pregatiti-va pentru o burta buna de ras !

Se face ca eram in vara anului 1997,cunoscusem pe cineva,dar nu vroiam sa spun inca parintilor nimic ,asa ca vorbesc cu  matusa mea si ii spun:

– Vezi ca azi dorm la tine ,fara comentarii!

Am plecat acasa si bine-nteles ca i-am spus mamei ca plec la Caransebes si dorm la matusa (sora ei).Mi-am luat cateva haine in rucsac ,ca doar nu puteam pleca cu mana in fund ca iscam intrebari si ma pregatesc de plecare .Mama  ca de obicei  ,trebaluia ceva prin bucatarie ,pregatea un pachet pentru matusa si-mi spune :

-Inainte sa pleci ,sa-mi spui, ca vin si eu cu tine.

M-am schimbat la fata si nu stiam ce sa-i mai zic.Am intrebat de ce trebuie ea sa vina cu mine,ca doar sunt aproape majora si ma descurc .Ideea era ca m-a citit si niciodata nu am putut sa-i mint pe ai mei.Ma apuc sa-i povestesc care e susta si ii spun “ramane intre noi”.Cu chiu cu vai am reusit sa o conving pe mama ca trebuie sa plec si mai ales ca nu plec singura ,ci cu prietena mea (din acele vremuri).Pana la urma am convins-o sa dorm la prietena mea ,dar tata sa stie ca eu sunt plecata din colonie.O sun si pe matusa sa-i explic schimbarea de plan (eram si eu ca aia cu “dezbraca-te ca te ,imbraca-te ca nu te mai” )

La orele 17 era conventia din santier catre Caransebes ,asa ca o combin pe mama rapid ,dupa ce-mi fac dusul de rigoare ,arunc ceva pe mine si dau sa plec .Ca o paranteza va spun ca niciodata nu am stat cu orele sa ma aranjez pentru o intalnire.Am facut un dus,m-am imbracat cat mai comod pentru a ma simtii eu bine in primul rand,fara zmacuri,farduri si altele ,ceva comod in picioare si am plecat.In drum spre masina o racolez si pe prietena mea…. Ne fofarlim pe acolo si ne facem ca urcam in masina,dupa care fugim repede in amonte de rau dupa niste copaci.Povestim,radem ,spunem bancuri si incercam sa ne umplem amandoua timpul pana la ora de intalnire 21 .(baietii veneau ei cu masina dupa noi).Noi fiind dincolo de drum si rau ,se apropie ora de intalnire …numai bine  ca soarele se ascunsese dupa munte si dadea sa se insereze.Ii spun prietenei mele sa mergem in avalul raului, ca stiu eu un loc pe unde sa trecem apa ,era mai mica ,maxim pana la genunchi ,asta ca sa nu mai trecem prin colonie sa ne vada lumea (radio-santul era in floare).Pornim noi la drum,in timp ce mai povesteam isprave de-ale noastre ,mai trageam si o tigara si fara sa ne dam seama ajungem la locul cu pricina.

Cand plecasem de acasa era o zi de vara insorita,insa din cauza lacului de acumulare ,toti norii se strangeau in zona,asa ca se intunecase deodata .Ma descalt de adidasi si trec raul,ea dupa mine .Cata carne mi-o fi bagat ea in frigider pentru ca ea era incaltata in saboti cu toc,fasonata,machiata si eu …tampita de cap o bag in rau .(asta este riscul intalnirilor furate). Ajungem in partea cealalta a raului ,la o aruncatura de bat de drum ,dar ceea ce e nu stiam era ca ,in urma cu ceva zile cei care-si construisera un gater acolo ,si-au facut si gard.Sa ne intoarcem inapoi ne lua prea mult timp,asa ca ne hotaram sa sarim gardul .Ca de obicei eu prima ,daca e sa-mi rup gatul….eu sa fiu prima .Fiind incaltata,mi-am bagat picioarele prin acea plasa ,m-am sprijinit de un stalp al gardului si am sarit.Acuma trebuia sa sara si prietena,ii explic ce sa faca ,dar inainte de toate isi aruncase geanta si sabotii la mine peste gard.Se tine si ea de stalp si isi baga degetele picioarelor prin acea plasa incercand sa o  escaladeze. Intr-un sfarsit,ajunge si ea in partea cealalta de gard ,si-mi spune:

-Mika,degetele mele sunt lipicioase ,ce dracu e pe gardul asta ?

Si eu imi simteam mainile un pic lipicioase si nu stiam de ce .Aprind bricheta si cand ma uit la picioarele ei ,erau pline de ulei ars,de pe acel gard.(de ce dracu or fi pus aia ulei ars pe gard ,nu stiu….pentru hoti ….) Eu cum eram incaltata ,nu am avut probleme ,insa prietena mea cu picioarele pline de ulei,cand a coborat gardul a dat direct de nisip .Ma prapadeste rasul numa cand imi amintesc ca eu radeam ca vita si ea plangea de i s-a dus si machiajul .O calmez si ii spun ca un pic mai jos de acel gater ,mergem la rau si se spala .Am rezolvat-o si pe asta,s-a spalat de acel ulei de pe talpa si dintre degete ,eu pe maini si plecam.In drumul nostru dam de o alta gramada de nisip…(cand ai nevoie de el ,nu-l gasesti si cand nu-ti trebe e peste tot …futui).Ea “vita incaltata” 😀 in  tocuri,umeda pe picioare,va dati seama ca s-a umplut de nisip si-mi spune sa ne intoarcem ca  ea nu mai merge la nici o intalnire.Ii spun:

-Ai innebunit? Cum sa ne intoarcem ,ca si asa am avut numai ghinion,poate mai vin si altele !

Incerc sa gasesc o solutie si o vad pe ea ca desface sticla de suc si se clateste pe picioare .Eu ma prapadeam de ras ,ea plangea ,radea….nici ea nu mai stia ce sa faca.Era atat de lipicioasa pe picioare ca plescaiau sabotii aia de numa.Ajunse in sfarsit la drum ,mai stam vreo 10 minute ,timp de o tigara ,ii sterg machiajul la lumina brichetei si in sfarsit vin si baietii.A fost o intalnire pe cinste cu rasete la maxim la iarba verde in noapte ,pentru ca in halul in care era ea nu a mai vrut sa mergem nicaieri.Ajunse acasa pe la 5 dimineata ,incercam sa dormim,insa de atatea rasete o trezisem si pe sora ei.Cu acestea fiind spuse ,aceasta intalnire se numara printre cele mai haioae care le-am avut vreodata!.

Soamne bune!

Frumoasă sau urâtă?

Un împărat a prins un tânăr supus care vâna pe domeniul lui. L-a aruncat în temniţă şi i-a spus că-l va elibera dacă va răspunde la întrebarea:
“Ce vrea de fapt femeia?”
Tânărul şi-a chemat şi a întrebat mama , sora, verişoara, vecina, dar nici una n-a putut să dea un răspuns corect.
În fine a chemat şi o vrăjitoare bătrână şi urâtă. Aceasta i-a promis că-i spune răspunsul corect cu condiţia ca după ce va fi eliberat o va lua de soţie.
Neavând altă soluţie tânărul a acceptat.
Răspunsul dezvăluit de vrăjitoare a fost:
“Femeia, de fapt, doreşte să fie stăpâna propriei vieţi! ”
Împăratul l-a eliberat imediat. A urmat nunta şi noaptea nunţii. Însă nu mică i-a fost mirarea când în pat a găsit o fată tânără şi deosebit de frumoasă care i-a spus:
“- Pentru că te-ai ţinut de cuvânt, jumătate de zi voi fi bătrână şi urâtă, iar cealaltă jumătate voi fi ca acum. Urmează ca tu să alegi în care jumătate de zi să fiu tânără şi în care să fiu bătrână.”
Tânărul căzu pe gânduri: să râdă toţi de el văzându-l cu o bătrână şi urâtă, iar noaptea să petreacă cele mai plăcute clipe alături de o tânără fermecătoare sau să se plimbe pe ziuă cu cea mai frumoasă fată printre oameni iar noaptea….
În cele din urmă tânărul i-a spus să aleagă ea cum crede că e mai bine. Imediat a venit şi răspunsul:
“- Voi fi tot timpul tânără şi frumoasă, pentru că am găsit bărbatul, care mi-a dat libertatea de a fi stăpână pe propria viaţă.”

Morala:
Nu conteaza daca o femeie este urata sau frumoasa. Fiecare poate sa faca aidoma vrajitoarei din poveste.

sursa:Aleza.

Dragon sau….????

Nepotul pleaca in vacanta la bunici .

Dupa cateva zile acesta se duce disperat la bunica:
– Bunico, nu mi-ai vazut cumva o cutie cu niste pastile pe care scria Extasy ?
– Da-le dracului de pastile, tu ai vazut dragonul din bucatarie ?

😀 😀

Cum sa anuntam o veste proasta ?!

Suna telefonul:

– Alo, senor Rod? Aici este Ernesto, ingrijitorul d-voastra de la casa de la tara…
Rod: Da, Ernesto, spune!
Ernesto: Oh, am sunat, senor Rod, sa va anunt ca papagalul d-voastra a murit.
Rod: Papagalul meu?! Tocmai papagalul meu vorbitor care a cistigat multe premii internationale?
Ernesto: Da senor, acela.
Rod: Ce nenorocire, am cheltuit o avere cu papagalul asta. De ce a murit?
Ernesto: A mincat carne stricata.
Rod : Carne stricata?! Cine dracu l-a hranit cu carne stricata?
Ernesto:Nimeni senor, a mincat el singur carne de cal mort.
Rod: Cal mort? Ce cal mort?
Ernesto: Calul dumneavoastra pursinge, senor.
Rod: Nepretuitul meu cal pursinge, multiplu campion, este mort?
Ernesto: Da senor, a murit de epuizare tragind la caruta cu apa.
Rod: Ai innebunit de tot? Ce dracu’ tot spui acolo? Ce caruta cu apa?
Ernesto: Cea pe care o foloseamm sa stingem focul, senor.
Rod: Dumnezeule ! Ce tot spui? Care foc?
Ernesto: Focul de la casa dumneavoastra senor. O luminare a cazut si a aprins draperiile si perdelele…
Rod: Ce dracu’ vrei sa spui, ca mi-a luat foc casa de la o luminare?
Ernesto: Si, senor.
Rod: Pai avem electricitate !!! Pentru ce mama dracu’ era luminarea aprinsa?
Ernesto: Senor, luminarea era aprinsa pentru inmormintare.
Rod: CARE NENOROCITA DE INMORMINTARE ?!!!
Ernesto: A sotiei d-voastra, senor Rod.
Rod:.………………………!!!!!!!!!!!….????
Ernesto: Sa vedeti…, a venit intr-o noapte acasa pe intuneric si eu am crezut ca este un hot. Asa ca am lovit-o cu crosa d-voastra de golf, model Tiger Woods Nike Driver.
Rod: Ernesto!!! Daca mi-ai rupt crosa aia esti intr-un mare rahat!!!

Viata virtuala …

Pornind de la intrebarea lui Adrian “unde se poate ajunde?” ,voi raspunde ca foarte departe …unde poate ca unii dintre noi nici nu ne gandim sau mai rau,nu recunoastem si anume la dependenta . 

Exact ca si tutunul ,internetul poate crea o oarecare dependenta.Depinde doar de noi cat si cum controlam aceasta dependenta .Multi oameni se pierd in lumea virtuala,comunicand ,facandu-si prieteni ,iubiti/e etc …asta pentru ca in viata  reala, de zi cu zi ,nu-si gasesc locul, o fac la inceput de plictiseala,dar mai apoi sa traiasca de-a dreptul acolo .Sunt foarte multe jocuri care ii fac sa fie perfecti in aceasta lume a virtualului,sa fie razboinicii care si-au dorit dintotdeauna,pilotul perfect,designer si cine stie cate altele …..Dar cea mai tare meserie virtuala se pare ca este acea de a fi fermier,daca in Spania este la moda culesul de capsuni,pe facebook si hi5 sunt la moda culesul de ardei,vinete si altele.

Va  las pe voi sa ascultati pe cineva, care recunoaste ca este dependent de internet ca are lumea lui,…dar care sigur nu mai are scapare chiar si de isi  recunoaste  dependenta.

Award!

Chiar daca am lipsit in ultima vreme se pare ca cineva s-a gandit sa-mi ofere un premiu si anume Gabriella.

Multumesc !!!!

Trebui sa desemnez 5 castigatori din blogroll:………and the winners are:
Madi
Danette
Gabriela Savitsky
Simion Cristian
Aiacu Paru’

Si sa nu cumva sa credeti ca primiti doar premiul si atat.
Nuuuuuuu. Aveti de facut urmatoarele:

1.Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie sa dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali;
2.Fiecare S.S. trebuie să îşi creeze o legătură pe net la blogul (şi autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul;
3.Fiecare S.S. trebuie sa isi prezinte premiul pe blog si sa adauge un link la acest post care ne explica ce este cu premiul.
4.Fiecare S.S. care a castigat premiul este rugat sa viziteze acest post si sa isi adauge numele la Mr. Linky List.
5.Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui.

UPDATE: Brad mi-a dedicat de-a dreptul premiul!(dai clik pe el)

Se pare ca George s-a gandit si el la mine ….

LA MULTI ANI OVI !!!….Eminescu…

Da ,am lipsit un pic si asta pentru ca aproapele  meu si-a schimbat prefixul azi (ieri deja 15.01.2010). Am sarbatorit impreuna cu el si familia,prietenii ,o seara placuta ,ca de altfel oricare alta cand noi ne intalnim,insa azi Ovi a fost in centrul atentiei . LA MULTI ANI !….,toate cele bune si tot ceea ce-mi doresc mie,iti doresc si tie ,plus implinirea viselor tale ,care poate eu inca nu le stiu! Iti multumesc ca imi esti aproape si in momentele mele de maxima ciufutenie 😀 .

Cam tarziu,dar cum niciodata nu e tarziu(timpul este si va ramane relativ),voi spune si  “LA MULTI ANI ” Eminescule si asta pentru ca vei trai tot timpul prin citirile ce le facem ,ganduri,cultura…..memoriile noastre

Toata lumea probabil a scris cate o poezie a lui Eminescu …asta in memoriam ,eu voi da cateva citate filozofice ale lui:

“Adevărul e stăpânul nostru, nu noi stăpânim adevărul.”
“Fiecare lucru poartă în sine însuşi măsura sa.”
“Fiecare [om] e o întrebare pusă din nou spiritului Universului.”
“În om e un şir nesfârşit de oameni.”

“Moravurile [bune] fără legi pot totul, legea fără moravuri, aproape nimic.”
“Oamenii se împart în două categorii: unii caută toată viaţa şi nu găsesc, alţii găsesc şi nu sunt mulţumiţi.”
“Orice cugetare generoasă, orice descoperire mare purcede de la inimă şi apeleaza la inimă.”
“Pasiunile înjosesc, pasiunea înalţă.”


„Pentru cel ce înţelege, un ţânţar sună ca o trâmbiţă, iar pentru cel ce nu înţelege, tobele şi surlele sunt în zadar; şi, în orice caz, lumina nu se aprinde decât pentru cei ce văd, nu pentru orbi”

Sunt un orb…

Pornind azi noapte de la un blog la altul,dintr-o discutie in alta …m-am oprit la taifas la Analfabetul’s blog care spunea in unele din comentariile sale ca multi nu sunt capabili sa-si arate adevarata fata aici,unde nimeni nu-i cunoaste ,daramite in viata de zi cu zi .Insa ,sa nu uitam ca toti avem libertatea de a alege .

Unii nu vor sa-si etaleze viata atat de usor,chiar si in fata unor necunoscuti,vor sa stea in spatele cortinei, iar de acolo ,fara emotii si prejudecati din partea publicului,sa-si joace piesa preferata.Poate s-au obisnuit sa traiasca in minciuna,aici in aceasta viata virtuala,insa cu timpul….devenind ei insisi una dintre ele in viata reala,fara sa realizeze .Fiecare are dreptul de a-si crea lumea lui,asa cum vrea. Noi nu avem decat sa acceptam daca vrem acesta situatie…sa ne facem ca suntem orbi. 😉

“Eu stiam ca sunt un chior,
Chiar in roua dimineata
Dar n-am spus-o tuturor
Ca sa nu-mi amarasc viata…”