Bine e la noi acasa,
Nu e lume mai frumoasa,
Cum e cuibul parintesc,
Unde eu traiesc si cresc.

Iata, mama si bunicii,
Eu si fratiorii mici,
Toti aici suntem uniti,
Bucurosi si fericiti!

Am primit de la Cristian urmatorul premiu :

Il dau mai departe lui Vania , Danette si Gabriela .

Este o usurare sa aflam adevarul dupa atatea si atatea  studii conflictuale despre nutritie.
1. Japonezii consuma foarte putine grasimi si sufera de mai  putine atacuri de cord decat romanii.
2. Mexicanii consuma multe grasimi si sufera de mai putine atacuri de cord decat romanii.
3. Chinezii beau foarte putin vin rosu si sufera de mai putine atacuri de cord decat romanii.
4. Italienii beau mult vin rosu si sufera de mai putine atacuri de cord decat romanii.
5. Nemtii beau foarte multa bere, consuma foarte multi carnati si grasimi si sufera de mai putine atacuri de cord decat romanii.

CONCLUZIA: Mancati si beti tot ce vreti. Se pare ca faptul ca sunteti romani e ceea ce va omoara . . .

Chiar daca este devreme inca ,eu va doresc la toti ….tot ceea ce va doriti voi si un zambet in plus de la mine 😉 .

Bucurati-va de cadouri…impreuna cu mosul 😀

Am primit o invitatie de la Alexandru ,i-am raspuns printr-un comentariu ,dar m-am gandit ca ar trebui si eu sa “trimit “ invitatia mai departe, asa ca voi scrie cateva cuvinte legate de subiect.

Alexandru,nu vreau sa ma apuc sa copiez de la alte scrieri ,ca sa spun lucruri exacte despre revolutie,lucruri pe care nu le-am trait pe propria piele si nici cei din familie.

Eram doar un copil,aveam 9 ani ,nu puteam constientiza cu adevarat la acea vreme in ce pericol am fost sau nu.
Tin minte doar ca pe santierul unde eu am copilarit Poiana Marului,erau vreo 20 de reptile si 24 de rabe(daca nu mai bine) .Ocupasera tot drumul pe un sens si celalalt si se mergea dinspre mecanizare (locul unde masinile erau parcate) catre Otelu Rosu (la vreo 18 km de Poiana). Baracile incepusera toate sa vibreze ,in momentul acela tata ne spusese sa nu iesim din casa ,ca venisera tancurile de la Timisoara in zona .Stiu ca ajunsese acasa tarziu in noapte si sosotea cu mama precum ca era sa fie impuscat.Au fost 2 zile de nebunie in acea zona .Tin minte ca la mine acasa era un du-te vino(nu multi oameni aveau tv color pe acea vreme ,de video nu mai vorbesc…asa ca la mine acasa era cinematograf,studio de stiri ,s.a.m.d.).
Imi aduc aminte ca se faceau foarte multe mistouri la mine acasa ,de aceea tata avea un dosar destul de gros ,din cauza bancurilor cu Ceausescu ,a nonconformismului sau …etc(santierele erau impanzite de membrii e partid,securisti si altele).
Ma bucurasem ca venise revolutia pentru ca atunci tatal meu a scapat de dosar.Ma bucurasem pentru ca puteau si altii sa se bucure de ceea ce am avut parte in copilarie si anume tot ceea ce mi-am dorit ,tv color,video ,benzi desenate , filme ,reviste si altele…
Nu regret nimic,de obicei sunt un om spontan si rareori melancolic ,imi asum faptele asa ca regretele nu-si au rostul.
Ceea ce imi pare rau este ca lumea a inteles gresit democratia ,ca sa nu mai zic ca nu mai exista legea bunul simti .Am stat mult si m-am gandit ,poate ca nici inainte nu exista ,ci era impusa …
In Timisoara intotdeauna vezi in aceasta perioada ,oameni care aprind lumanari celor ce si-au dat viata ca noua sa ne fie mai bine . E trist sa vedem ca au trecut 20 de ani si ….noi inca alunecam in neant….

Cand ti se da un deget si esti tentat sa iei toata mana ….cam asa patesti. 😀 🙂

Am revazut acest film The eye  si ma gandeam la ceea ce-mi spunea mama “Mika,daca vreodata mor,vreau sa donez ce se poate din corpul meu,daca tot am ajutat atatia oameni si ajut cat sunt in viata ,de ce sa nu o fac si dupa?”

Ma gandisem si eu la fel si inca mai gandesc,dar tinand cont ca am nebuniile mele (multi pitici pe creier),oare ar fi corect sa chinui pe cineva cu inima mea (sa sufere de empatie si sa aiba momente nasoale),sa chinui pe cineva cu ochii mei ,critici cateodata…sau mai stiu eu cu ce?

Nu am cunoscut niciodata pe cineva care sa aiba in el vreun organ donat ,dar cum se spune ca viata reala bate filmul…oare odata cu organele donate iti “donezi” si amintirile,trairile,sentimentele sau alte insusiri?

CIOCĂNITOAREA AR TREBUI SĂ PLECE!

Tot ce trebuie sǎ ştiu despre viaţǎ am învǎţat de la Arca lui Noe

Unu : Nu pierde barca.

Doi : Aminteşte-ţi cǎ toţi suntem în aceeaşi barcǎ.

Trei : Fǎ-ţi planuri în avans. Nu ploua când Noe şi-a construit arca.

Patru : Fii pregǎtit. Când vei avea 600 de ani , e posibil ca cineva sǎ-ţi cearǎ sǎ faci ceva cu adevǎrat important.

Cinci : Nu asculta criticile ; mergi înainte cu treaba care trebuie fǎcutǎ.

Sase : Construieşte-ţi viitorul pe premise înalte.

Sapte : De dragul siguranţei , cǎlǎtoreşte în pereche.

Opt : Viteza nu e totdeauna un avantaj. Şerpii erau pe arcǎ împreunǎ cu gheparzii.

Nouǎ : Când eşti stresat , pluteşte pe apǎ o perioadǎ.

Zece : Aminteşte-ţi , Arca a fost construitǎ de amatori ; Titanicul de profesionişti.